Dinastia Brosovszki
Numele se confundă cu Aradul. E capitol plin în istoria sportului arădean. Pleacă de la Ladislau Brosovszki, „Johnny”, cum i se spunea.
Dar s-a mai întîmplat ceva, înainte. 28 mai 1945. Baronul Francisc Neuman îşi făcuse echipă şi vroia s-o vadă la lucru. Utiştii au jucat contra Banatului Sînnicolau Mic şi au pierdut cu 3-2. Ce e de reţinut? Primul gol al meciului a fost marcat în minutul 2 de un atacant pe nume… Brosovszki. Tatăl celui care avea să devină golgeterul all-time al UTA-ei. N-a făcut carieră în echipamentul alb şi roşu, pentru că Baronul decidea imediat să-şi aducă toate perlele vremii în echipă. Dar primul gol marcat vreodată de UTA e semnat Brosovszki.
Ladislau, fotbalistul
Johnny e unul din oamenii emblematici pentru UTA. A marcat 100 de goluri pentru UTA în Divizia A. Recordul îi stă şi azi în picioare. Din 1968 şi pînă în 1979 a apărat culorile Bătrînei Doamne. Două titluri de campion, meciuri în cupele europene, inclusiv confruntarea cu Feyenoord, prima mare performanţă reuşită de o echipă de club românească în Europa. UTA elimina campioana intercontinentală din Cupa Campionilor Europeni.
Cifrele sale impresionante sunt dublate de descrierile celor care au jucat alături de el, de cele ale căror le-a fost antrenor, de ale prietenilor, de cele ale suporterilor simpli. „Ar fi putut să fie oricînd pe scenă, aşa şarm avea. Iar ca fotbalist, era între primii”, rememorează unul din bunii săi prieteni, actorul Doru Nica, fost crainic timp de cîteva decenii la stadionul Francisc Neuman. După ce a agăţat ghetele în cui, a devenit antrenor. Tot la UTA, şi la juniori, şi la echipa mare.
Dar s-a stins, la doar 39 de ani, infarct… În prag de Crăciun, 1990, înmărmurind de tristeţe tot Aradul fotbalistic şi nu doar. „A fost un mare om, un mare fotbalist. Nici nu e nevoie de cuvinte mari cînd e vorba de el. Mai mult decît un prieten, un părinte, pentru noi, cei care ne-a antrenat. A fost o pierdere imensă pentru fotbal, pentru Arad, pentru tot ce a însemnat UTA”, îl evocă Sandu Gaica.
Monica, baschetbalista
Dar povestea dinastiei avea să mergă mai departe. Monica, fiica fotbalistului, a urcat în lumina reflectoarelor. Întîi la Arad, la ICIM, pe cînd i se spunea „minunea blondă a Aradului”. Cu ea în formaţia de bază, ICIM a luat două titluri şi a început să trăiască în prim-plan. A bifat experienţe externe, la DKSK Miskolc, în Ungaria, iar apoi în Spania, la Cajacanarias Las Palmas. În România, Monica a mai evoluat la Sf. Gheorghe şi Târgovişte. Are trei titluri cu trupa de lîngă Turnul Chindiei. Tot de Tîrgovişte i se leagă şi viaţa de familie. E căsătorită cu Gabriel Boriga, omul de care se leagă ascensiunea campioanei en-titre. Federaţia Română de Baschet a declarat-o cea mai bună baschetbalistă a ultimului deceniu.
Monica despre tatăl ei: „Era mai tot timpul cu zîmbetul pe buze şi avea întotdeauna o vorbă bună, de încurajare, pentru toată lumea. Ce nu se ştie despre el? Poate faptul că a avut cîteva oferte bune, dar a iubit prea mult UTA şi Aradul. N-a vrut să plece de aici”.
Attila, poloistul
Tot în anii ’90, lîngă Monica, încă un Brosovszki îşi făcea loc pe firmamentul sportului. Attila, nepotul lui Johnny şi verişorul Monicăi. Îşi aminteşte că a încercat mai întîi fotbalul, chiar unchiul său i-a fost antrenor. „Dar am avut o problemă cu articulaţiile şi mi s-a recomandat înotul. Aşa am descoperit polo-ul”, povesteşte Attila, care avea să devină parte a celei mai importante performanţe reuşite de poloiştii arădeni – titlul de vicecampioană naţională cucerit de Astra Arad, în 1997. Un an mai tîrziu, arădenii luau bronzul. Era vremea când tribunele erau neîncăpătoare la meciuri. Din păcate, după 2000, frumoasa echipă a Aradului n-a mai avut susţinere financiară şi a mers mai mult pe mîna juniorilor. Cum se întîmplă şi azi. Attila a mai activat şi în Ungaria, apoi a devenit arbitru internaţional de polo.
Acum, e alături de Monica, la Tîrgovişte, a devenit managerul echipei. „Ne avem ca fraţii”, spune baschetbalista. „Am trăit experienţe noi, dar cunoşteam problemele organizatorice ale unei echipe, din postura de jucător. M-am adaptat din mers”, mărturiseşte el. Iar finalul a fost fericit, titlul a mers la Tîrgovişte, după o finală disputată tocmai în compania Aradului.
Toni, baschetbalista
Acum, familia Brosovsszki e gata să mai propună un nume. Antonia. Fiica lui Attila. A îmbrăţişat tot baschetul, spre bucuria Monicăi. Joacă la Valbon Arad, club specializat în mini-baschet şi baby-baschet. Toni s-a făcut remarcată recent, cînd a cîştigat un turneu cu echipa, trecîndu-şi în palmares şi o victorie la concursul de aruncări libere. „Mătuşa ei e cea mai bucuroasă cînd o vede jucînd”, povesteşte Attila. Toni e francă: „Ştiu ce vreau să fiu cînd voi fi mare. Baschetbalistă! Aşa, ca Monica!”. Fiica lui Johnny Brosovszki speră însă la mai mult: „Să mă depăşeşti!” 